( Despre rugaciunea in duh si in adevar )
Zis-a un batrin: "Precum vederea este mai mare decit toate simturile,
asa si rugaciunea este mai mare decit toate faptele cele bune" (Pateric, cap. 22)
Hristos a inviat !
Iubiti credinciosi,
Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos, venind in lume, si pururea insetind de mintuirea sufletelor omenesti, umblind prin locurile Palestinei, a ajuns si la o cetate a Samariei, care pe atunci se chema Sihar. Acolo, prin pronia Sa nemarginita a facut a se intilni cu o femeie din acea cetate la fintina lui Iacob. In convorbirea cu ea, prin intelepciunea Sa negraita, o aduce la cunostinta adevarului si printre alte invataturi tainice pe care i le da, ii vorbeste si despre adevarata inchinaciune facuta in duh si in adevar, zicindu-i: Vine ceasul si acum este, cind adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar (Ioan 4, 23).
Fiindca ne va fi cuvintul in predica de azi despre rugaciunea facuta in duh si in adevar, sa vedem ce inseamna a ne ruga in duh? A ne ruga in duh inseamna a ne inalta cu mintea si cu sufletul catre Dumnezeu in vremea rugaciunii. Numai rugaciunea facuta cu mintea din adincul inimii se poate chema cu adevarat rugaciune duhovniceasca, adica facuta in duh. Ce inseamna a ne ruga in adevar? Inseamna a ne ruga cu lucrarea cea adevarata a tuturor poruncilor dumnezeiesti, adica a tuturor faptelor bune, deoarece omul este indoit, fiind alcatuit din suflet si din trup. Cind mintea se inalta nevazut la Dumnezeu in vremea rugaciunii, iar trupul, care este partea vazuta se osteneste la lucrarea poruncilor lui Dumnezeu, atunci crestinul devine adevarat inchinator al lui Dumnezeu in Duh si in adevar. Nimeni nu se poate ruga in duh si in adevar, de se va ruga numai cu mintea sa si nu va lucra si cu trupul sau la facerea poruncilor lui Dumnezeu, caci poruncile lui Dumnezeu sint adevarul, dupa marturia Sfintei Scripturi care zice: Toate poruncile Tale sint adevar (Psalm 118, 86).
Dar chiar daca ar lucra cineva poruncile lui Dumnezeu si s-ar ruga cu mintea din inima, nu va putea avea pe Dumnezeu aproape de el de nu va avea si dreapta credinta si de nu il va marturisi prin cuvintele si faptele sale, dupa invatatura apostolica a Bisericii Ortodoxe. Acest lucru ni-l arata Duhul Sfint cind zice: Aproape este Domnul de toti cei ce Il cheama pe El intru adevar (Psalm 144, 18).
Rugaciunea in duhul sau in duh, este rugaciunea cea gindi-toare, adica tainica, pe care o face omul cu mintea, in inima sa. Cind ne rugam cu mare credinta si evlavie si cind, cu darul lui Dumnezeu, se unesc gindurile mintii cu simturile inimii noastre in timpul rugaciunii iar ochii ne izvorasc lacrimi, atunci ne rugam in duh si in adevar, adica din inima. Aceasta este cea mai inalta treapta a rugaciunii crestine.
Cind auzim pe marele Apostol Pavel, zicind: Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea (I Corinteni 14, 15), sa intelegem ca despre rugaciunea in duh si in adevar vorbeste aici, care este tot una cu rugaciunea duhovniceasca ce se face de cineva cu mintea in inima sa. La fel, cind auzim pe Mintuitorul, zicind: Tu insa cind te rogi, intra in camara ta si, inchizind usa ta, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie (Matei 6, 6), sa stim si sa intelegem ca despre rugaciunea cea tainica si ginditoare pe care o face omul cu mintea in camara inimii sale, este vorba.
Despre aceeasi inalta rugaciune, vorbeste Sfintul Apostol Pavel cind zice: Vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii decit zeci de mii de cuvinte intr-o limba straina (I Corinteni 14, 19). La aceasta ne indeamna si psalmistul care zice: Dintru adinc am strigat catre Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu. Acelasi lucru ne spune si inteleptul Solomon, zicind: Eu dorm, dar inima mea vegheaza (Cintarea Cintarilor 5, 2). Caci, altoindu-se rugaciunea in inima noastra prin Duhul Sfint, face ca inima sa se roage neincetat, dupa porunca data de marele Apostol Pavel, care a zis: Neincetat va rugati (I Tesaloniceni 5, 17). Cu aceasta rugaciune duhovniceasca din inima se ruga si psalmistul David, zicind: Strigat-am cu toata inima mea: Auzi-ma Doamne! Indreptarile Tale voi cauta (Psalm 118, 145).
Cu aceasta rugaciune facuta cu duhul s-a rugat Ana proorocita, fiind indurerata, care graia intru inima sa si buzele ei numai se miscau, dar glasul ei nu se auzea (I Regi 1, 13). Cu aceasta rugaciune s-a rugat Moise, fiind cu poporul in primejdie la iesirea din Egipt, si cu toate ca nimeni nu auzea rugaciunea lui, Dumnezeu, luind aminte la graiurile inimii lui, i-a zis: Ce strigi asa catre Mine? (Iesirea 14, 15). Cu aceasta rugaciune facuta in duh, s-a rugat insasi Preasfinta si Preacurata Fecioara Maria, in sfinta sfintelor, timp de 12 ani, fiind povatuita la aceasta de insusi Sfintul Duh.
Aceste marturii vrednice de crezare din Sfinta Scriptura si de la Sfintii Parinti, despre rugaciunea in duh, adica despre rugaciunea duhovniceasca a inimii, amintite mai sus, sint destule pentru a ne indemna si pe noi sa ne rugam lui Dumnezeu ziua si noaptea cu gura, cu mintea si mai ales cu inima. Daca pastram cu sfintenie dreapta credinta si sintem fii credinciosi ai Bisericii Ortodoxe si daca stim ca poruncile lui Dumnezeu sint adevarul, dupa cuvintul psalmistului: Legea Ta este adevarul (Psalm 118, 142), apoi sa ne inchinam lui Dumnezeu cu duhul si cu adevarul, adica cu mintea pogorita in inima si de aici "sa inaltam rugaciuni lui Dumnezeu, deoarece inima este camara mintii", spune Sfintul Isaac Sirul.
Dar si cu trupul trebuie sa ne silim a lucra poruncile lui Dumnezeu, precum a poruncit Mintuitorul ucenicilor Sai, invatindu-i sa pazeasca toate cite v-am poruncit voua (Matei 28, 20). Cine ar indrazni sa creada ca se poate ruga in duh si in adevar, fara a lucra si toate faptele bune, unul ca acesta este asemenea celui ce zice ca poate zbura numai cu o aripa sau poate merge cu un singur picior.
Iubiti credinciosi,
Pina aici am vorbit pe scurt despre sfinta rugaciune, despre felul cum trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu in duh si in adevar. La aceasta am fost indemnat sa vorbesc de femeia samarineanca din Evanghelia de astazi, care, desi pagina, L-a intrebat pe Iisus Hristos la fintina lui Iacob, unde si cum trebuie sa se roage (Ioan 4, 19-24).
Sa vedem cine era aceasta femeie si cum a fost cistigata de Mintuitorul pentru Imparatia Cerurilor. Samarineanca, si toti locuitorii din provincia Samaria, faceau parte dintr-un fel de secta a Vechiului Testament, separindu-se de templul din Ierusalim si respectind numai primele cinci carti ale lui Moise. De aceea, intre iudei si samarineni era o veche dusmanie, incit nici nu vorbeau unii cu altii. De aceea a si refuzat sa-I dea apa Mintuitorului insetat, care i-a zis: Da-Mi sa beau! Pe linga credinta ei rea, samarineanca era si o femeie pacatoasa, caci traise mai inainte cu cinci barbati in desfrinare si acum avea al saselea barbat. Insa, cu toate ca era eretica in credinta si desfrinata in fapte, ea astepta venirea Mintuitorului in lume, era insetata de "apa vie" a credintei in Hristos si se interesa cum sa se roage cu adevarat lui Dumnezeu.
Sa vedem acum in ce fel a vinat la credinta pe samarineanca aceasta pagina si pacatoasa.
Mai intii, Domnul i-a fagaduit femeii "apa cea vie", adica invatatura Sfintei Evanghelii. Si dupa ce femeia a crezut in puterea mintuitoare a Evangheliei, ii zice Mintuitorului cu glas smerit si rugator: Doamne, da-mi aceasta apa, ca sa nu mai insetez (Ioan 4, 15). Astfel, cuvintele Domnului, atingindu-se ca o sageata de inima samarinencii, i-au desteptat credinta in suflet. Dar pentru mintuirea ei nu era de ajuns numai credinta dreapta in Dumnezeu. Ii mai trebuia si fapta buna, caci credinta, daca nu are fapte, este moarta (Iacob 2, 17). Si cum a intors Domnul inima femeii pacatoase in smerenie si in cainta pacatelor? Prin marturisire. Prin citeva cuvinte, cu multa iscusinta duhovniceasca, Mintuitorul i-a indemnat constiinta sa-si marturiseasca singura pacatele. Caci dupa ce i-a zis femeii: "Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici", samarineanca a marturisit: "Nu am barbat". Adica sint o femeie pacatoasa. Am trait in desfrinare cu cinci barbati si acum traiesc in faradelegi cu altul!
Vedeti cum vineaza Hristos sufletele noastre pe calea mintuirii? Vedeti cit de mare este puterea spovedaniei? Nu ne cere Mintuitorul decit doua virtuti principale: credinta tare in Dumnezeu, si pocainta, adica marturisirea pacatelor noastre cu cainta si innoirea vietii prin fapte bune. Pe amindoua acestea le-a indeplinit femeia samarineanca, caci a crezut ca Hristos este Mesia, Mintuitorul lumii, si-a recunoscut pacatele si a cerut "apa cea vie", adica botezul crestin, harul Duhului Sfint si invatarea Evangheliei. Dar nu s-a oprit aici, ci a cautat sa adauge si o alta fapta buna, obligatorie pentru noi toti, pentru fiecare crestin, adica marturisirea Evangheliei lui Hristos. Caci, fugind in familie si in satul natal, in cetatea ei, Sihar, umbla pe toate ulitele si striga in auzul tuturor: Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cite am facut. Nu cumva acesta este Hristosul? Si au iesit din cetate si veneau catre El (Ioan 4, 29-30).
Vedeti cum o femeie pacatoasa a reusit sa traga la credinta in Hristos o intreaga cetate? Oare noi toti, mamele si credinciosii nostri, daca ar marturisi cu tarie cuvintul Evanghliei in casele si familiile lor, n-ar putea aduce macar pe copiii si sotii lor in sarbatori la biserica sau la spovedanie in Sfintele Posturi? Dar cit de putin isi implinesc credinciosii nostri aceasta datorie!
Insa femeia samarineanca nu s-a oprit aici. Ci, asa cum citim in Vietile Sfintilor, pe 26 februarie, si in cartile de cult ale Bisericii Ortodoxe, ea s-a botezat in numele Preasfintei Treimi, primind numele de Fotinia. Impreuna cu ea s-au botezat fiii ei Iosif si Fotinos si surorile ei Fotis si Fotos. Apoi rivnind pentru Hristos, au plecat toti la Cartagena si de acolo la Roma, predicind cu barbatie cuvintul Evangheliei si convertind pe multi sa creada cu tarie in Hristos. Auzind de aceasta imparatul roman Neron, i-a aruncat pe toti in temnita, chinuindu-i cumplit. Apoi vazind ca nici unul nu se leapada de Hristos, a poruncit sa li se taie capetele si se face pomenirea lor la 26 februarie.
Iubiti credinciosi,
Convorbirea Domnului nostru Iisus Hristos cu femeia samarineanca la fintina lui Iacob este o lectie de catehizare crestina si o calauza pe calea mintuirii pentru noi toti. In aceasta Evanghelie, preotii invata cu cita intelepciune trebuie sa cistige sufletele oamenilor pentru viata vesnica, stiind ca nu este mestesug mai mare si mai greu decit acela de a vina pe cei pacatosi la pocainta. In Evanghelia de astazi, crestinii buni invata ca "apa cea vie", datatoare de viata a credintei ortodoxe si toate izvoarele mintuirii se afla numai la fintina vietii care este Biserica. Aici ne asteapta Hristos sa venim sa ne inchinam, sa ne rugam, si sa-L laudam, sa ne marturisim pacatele si sa-I cerem iertare si mintuire.
Aici, la Biserica, pacatosii vorbesc de Dumnezeu, isi recunosc pacatele, se spovedesc, cer canon de iertare si asteapta cu smerenie si speranta Sfinta Impartasanie, iertarea pacatelor. Aici cei necredinciosi si raucredinciosi se convertesc la dreapta credinta ca femeia samarineanca, cer de la Hristos apa cea vie a credintei. Aici, mai ales aici la Biserica, invatam sa ne rugam in duh si in adevar, invatam sa ne marturisim si sa ne plingem pacatele, invatam sa ne smerim si sa ne iubim unii pe altii. Aici invatam cum putem convinge si aduce la Hristos pe fratii nostri care zac in intunericul pacatelor si al nepocaintei.
La Biserica invatam a marturisi pe Hristos pe pamint, invatam a ne ruga in duh si in adevar si a dobindi viata vesnica. Deci sa venim regulat la Sfinta Biserica si sa lucram cu rivna ogorul mintuirii noastre, stiind ca nu este mintuire in afara de Biserica. Iata, Hristos ne asteapta la fintina, ne cheama la Biserica, ne invata sa ne rugam, ni se descopera prin invatatura Sfintei Evanghelii, ne ajuta sa ne curatam de patimi, ne hraneste si ne adapa cu Trupul si Singele Sau din sfintul potir si ne da putere de sus sa ne pocaim. Sa parasim pacatele si sa urmam lui Hristos pentru a ne invrednici de imparatia Lui in vecii vecilor. Amin.
Hristos a inviat!
Parintele Cleopa Ilie
Etichete: Predici Ortodoxe
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
DESCARCĂ GRATUIT CĂRŢI ORTODOXE :
A
Arh. Arsenie Papacioc – Singur Ortodoxia
Arh. Ioanichie Balan – Părintele Paisie Duhovnicul (Olaru)
Arhim. Cleopa Ilie: Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie
Arh. Gheorghios – Scrieri Athonite pe teme contemporane
Alphonse & Rachel Goettman – Rugaciunea lui Iisus, Rugaciunea Inimii
C
Casa creştinului, Ghidul practic al creştinului ortodox.
Cum se cuvine creştinilor a vieţui (format PDF)
Cristian Şerban – Între rock şi iubirea fără sfârşit. Confesiuni.
Cristian Şerban – Internetul. Tinerii în faţa provocării.
D
Danion Vasile – Tinerii şi sexualitatea, Întrebări şi Răspunsuri.
Descoperirea Sfintei Liturghii. Minunile care se petrec în timpul Sfintei Liturghii (format PDF)
I
Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă (181 pag.)
Ieromonah Ioan Iaroslav – Cum să ne mântuim? După învăţătura Sfinţilor Părinţi (341 pag.)
Ieromonah Savatie Baştovoi: Fuga spre câmpul cu ciori (roman)
Ieromonah Savatie Baştovoi – Micul Pateric
Ierom. Serafim Rose – Descoperirea lui Dumnezeu în inima omului
Ierom. Serafim Rose – Sufletul după moarte
Ierom. Serafim Rose: Ortodoxia şi religia viitorului (format Word)
Ierom. Serafim Rose – Scrisori misionare (format PDF, 367 pag.)
Ieroschimonahul Daniil de la Rarau – Caiete 2, Sfintita Rugaciune
Î
Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (fomrat PDF)
L
Laurenţiu Dumitru: Tinerii pe calea întrebărilor
Laurenţiu Dumitru: Hristos şi tinerii
Leonid Uspensky: Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă
M
Mitropolit Antim Ivireanul: Didahii (format PDF)
Mitr. Hierotheos Vlachos – Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă
Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, vol. II.
Monahia Maria – Viaţa Sf. Nicon, ultimul stareţ de la Optina (format PDF)
N
Nicolae Steinhardt: Jurnalul Fericirii (format Word, 233 pag.)
P
Proloagele sau Vieţile Sfinţilor.
Protos. Ioachim Pârvulescu: Sfânta Taină a Spovedaniei (format PDF)
Pr. Dan Badulescu – Imparatia raului – New Age.
Pr. Dr. David Pestroiu: Misiunea Bisericii Ortodoxe în postmodernitate (format Word)
Pr. Ioan C. Teşu – Virtuţile creştine cărări spre fericirea veşnică
Pr. Ioan C. Teşu – Teologia necazurilor sau a încercărilor
Pr. John Breck – Darul Sacru al vieţii
Pr. Dragoş Bota: Cum se cuvine creştinilor a vieţui (format PDF)
R
Rugăciunea lui Iisus. Îndrumar duhovnicesc
S
Sbornicul – Culegere despre Rugăciunea lui Iisus (502 pag.)
Sf. Ioan Gură de Aur: Cuvântări despre viaţa de familie (114 pag.)
Sf. Simeon Noul Teolog – Cateheze (379 pag.)
Sf. Serafim de Sarov – despre dobândirea Duhului Sfânt
Sf. Nicolae Cabasila – Talcuirea dumnezeiestii Liturghii
Sf. Ioan Maximovici – Predici si Indrumari Duhovnicesti
Sf. Grigorie de Nazianz – Cele cinci Cuvantari despre Dumnezeu.
Sf. Iustin Popovici – Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul.
Sf. Iustin Popovici – Credinţa Ortodoxă şi viaţa în Hristos.
Sf. Teofan Zavorîtul – Tîlcuri din Sf. Scriptură pentru fiecare zi din an
V
Valeriu Gafencu – Calea spre Fericire. Scrisori trimise din închisoare celor dragi.
Vladimir Lossky: Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit (format PDF)
Viaţa şi activitatea Preacuviosului Egumen Macarie de la Saharna.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu