SFÎNTĂ SCRIPTURĂ
1734. Sfînta Scriptură este cartea care cuprinde istoria descoperirilor dumnezeieşti, scrisă de prooroci şi apostoli. Sf. Scriptură a Vechiului Testament cuprinde 39 cărţi canonice şi 13 necanonice, în total 52 de cărţi, iar Noul Testament 27 de cărţi toate canonice, în total 66 de cărţi canonice şi 13 necanonice, care se cuprind în Biblia Sf. Sinod. "Toată Scriptura de Dumnezeu este-insuflată şi de folos să se înveţe (adevărurile de credinţă morală şi de cult), să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune cu evlavie, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul pregătit spre tot lucrul bun" (II Tim. 3, 15-16) V. Catehizarea, Predica.
1735. Clericii şi orice creştin au datoria să citească Sfînta Scriptură sub îndrumarea bisericii, adică a scrierilor păstorilor ei care au tîlcuit şi tîlcuiesc Scriptura, ca să nu înţeleagă ceva greşit (Deut. 31,9-13; Iosua 8, 34-35; I Regi 23, 2; Neocez. 8,1-10; Iez. 35,1-3, 34, 2; Ier. 23, i; I Cor. 6,16). "Dacă vei citi Scriptura te întăreşte mult în credinţă şi te vei uni mai strins cu Hristos al cărui trup şi membru eşti ".-Const. Ap. I, 6; V. Dogmele).
136.-"Dacă cineva cărţile necinstitorilor de Dumnezeu cele cu titluri false (apocrife) le-ar răspîndi în biserică ca sfinte, spre vătămarea poporului şi a clendui acela să se caterisească".-Apost. 60.
Y12H.-"Istoriile mucenicilor (Vieţile sfinţilor) cele plăsmuite fals de către vrăjmaşii adevărului, cu scopul de a necinsti pe mucenicii lui Hristos şi să ducă la necredinţă pe cei ce le citesc, hotărîm să nu se folosească în biserică ci să se ardă, iar cei ce le susţin ca adevărate, să fie daţi anatemii".-l ec. 63.
1734.-"Cărţile Vechiului şi Noului Testament şi ale sfinţilor propovăduitori, nimănui nu este îngăduit a le strica, sau a le sfirteca, sau a le da spre nimicire librarilor sau anticarilor, afară de cazul cînd s-au stricat de tot de vechime şi de molii sau au putrezit. Cel ce va face acest lucru să fie afurisit pe un an. Asemenea să fie afurisit şi cel ce le cumpără (pentru cîştig mîrşav), sau ar voi să le distrugă (din duşmănie), fără a le păstra pentru folosul său sau al altuia". VI ec. 68.
1735. -"Ţoale scrierile mincinoase, socotite ca nişte jucării copilăreşti şi jocuri nebuneşti, care s-au scris contra sfintelor icoane, trebuie să se depuie la episcopia Constantinopului spre a se depozita împreună cu celelalte cărţi eretice. Dacă cineva le va ascunde, (apărînd erezia din ele) fie episcop, fie prezbiter, fie diacon, să se caterisească, iar de va fi laic sau monah să se afurisească". -Vil de cărţi apocrife) cărţile care se numesc bronlologia (despre trăznete) şi seiincromia (despre lună) şi calandologia (despre ghicirea viitorului) fiindcă toate sînt necurate". -SI". Nichifor 4(1.
1747. -"Nu se cuvine a primi ca bune Apocalipsul lui Esra şi Zosirnu (fiind apocrife, scrise de eretici) şi cele două cărţi ale Sf. Gheorghe şi ale Sf. Mucenici Chiric şi lulita, nici cartea lui Diadoch (altele nu cele de azi) fiindcă sînt lepădate şi neprimite de biserică", -si. Nichifor4i.
1748.- "...Găsim scăpare la evanghelie că la trupul lui Hristos şi la apostoli ca la preoţimea bisericii. Insă iubim şi pe prooroci căci ei au vestit evanghelia, au nădăjduit şi au aşteptat pe Iisus întm carele au crezut şi s-au mîntuit, fiind în unire cu Iisus Hristos, sfinţi vrednici de iubit şi admirat, mărturisiţi mai tîrziu de Iisus Hristos şi număraţi împreună cu sfinţii din evanghelia nădejdii tuturor" -sf. Ignatie lip. C. Filad. 5.
1749. -"Încă credem că dumnezeiasca Scriptură este de Dumnezeu dată (Theditacton) şi pentm aceasta fără îndoială, datori sîntem să credem în eu şi nu în alt chip, ci aşa precum biserica sobornicească a interpretat-o şi p/vdat-o. Căci toată nemşinarea ereticilor primeşte dumnezeiasca Scriptură, dar o falsifică, fotosindu-se de metafore şi de echivociiri şi de sofismele
înţelepciunii omeneşti, împreunînd ceea ce nu este de împreunat şi jucîndu-se cu lucruri nepotrivite pentru joc. De altfel, dacă ar putea să aibă zilnic altă părere asupra Sfintei Scripturi, n-ar mai f biserica cea sobornicească prin hanii lui Hristos, biserica pînă azi, avînd o unică
convingere despre credinţă şi crezînd întotdeauna în acelaşi fel şi neschimbat; ci s-ar fărimiţa în nenumărate părţi, şi ar cădea în erezii, şi n-ar muifi biserică sfîntă, stîlpi şi întărirea adevărului (l-:ic&. 2,27). ci ceea ce este blasfemie, de imaginat şi nelegiuire de gîndit căci atari lucruri le vestesc dînşii - biserica celor înrăutăţiţi, după cum se pare că este, fără îndoială, cea a ereticilor mai ales cea a Calvinilor, care (nu se ruşinează a se învăţa (le Ia biserică şi apoi de a se lepăda de
ea cu răutate). De aceea credem că şi mărturia bisericii soborniceşti nu valorează mai puţin decît aceea pe care o posedă dumnezeiasca Scriptură. Fiindcă unul şi acelaşi Duh Sfint este ajutorul amîndonira, este acelaşi lucru să ne instniim deopotrivă şi de către Scriptură şi de către biserica cea sobornicească. Apoi este firesc ca orice om vorbind numai după mintea sa, să amăgească pe alţii şi să fie amăgit, pe cînd Biserica cea Sobornicească care niciodată n-a vorbit şi nu vorbeşte de la sine, ci din Duhul lui Dumnezeu (care şi pe învăţător îl îmbogăţeşte) neîntrerupt în veci este în deobşte cu neputinţă să greşească, nici peste tot să amăgească, nici să fie amăgită, ci este biserica asemenea cu dumnezeiasca Scriptură, nerătăcită şi totdeauna avînd aceeaşi autoritate". -Pavăza Ort. Dccr. II.
1750. -" Dacă Sfîntă Scriptură trebuie să se citească în general de toţi creştinii? R. Nu. Ştim că toată Scriptura este insuflulă (inspirată) de Dumnezeu, şi folositoare şi că aduce cu sine o astfel de necesitate, încît fără de ea este imposibil de a fi cumva bine credincios. Cu toate acestea, nu trebuie citită aceasta de toţi, ci numai de aceea care se cufundă în adîncimile spiritului şi care ştiu în ce chip se cercetează Sfînta Scriptură, şi se învaţă, şi peste tot se citeşte. Pentru aceea care sînt neexercilaţi, sau care primesc învăţăturile Scripturii fără discernămînt, sau numai după literă, sau după oarecare alt chip străin de evlavie, - Biserica cea sobornicească, după ce a cunoscut din experienţă paguba, învaţă că citirea nu le este îngăduită. De aceea oricărui om evlavios, îi este permis a asculta Scripturile, ca să creadă cu inima spre dreptate şi să mărturisească cu gura spre mîntuire (Rom. 10, 10); iar a citi unele părţi ale Scripturii şi mai ales ale Testamentului Vechi se interzice pentru amintitele pricini, şi altele asemenea acestora. Şi este la fel a porunci celor neexercilaţi a nu cili toată Scriptura, precum copiilor a le impune să nu se atingă de hrană tare". Pavăza Ort. xvm.
întreb. 1.
1751. -"1. Dacă este înţeleasă Sfînta Scriptură de toţi creştinii care o citesc'/ R: Dacă ar fi lămurită Sfînta Scriptură pentm creştinii care o citesc, n-ar îndemna Domnul pe toţi creştinii ce doresc a afla mîntuire, a o cerceta (Ioan 5, 39) şi în deşert ar fi zis Pavel (I Cor 12. 28) că harisma (harul special) învăţăturii este pusă în Biserică de Dumnezeu. Şi nici Petru (II Petru 3, ld) n-ar fi zis despre epistolele lui Pavel că sînt greu de înţeles. Deci, este evident că Scriptura are multă profunzime şi măreţie de idei şi că are trebuinţă de bărbaţi de ştiinţă şi dumnezeieşti, spre cercetare, înţelegere adevărată, cunoştinţă dreaptă şi în conformitate cu toată Scriptura şi cu autorul şi Sfîntul Duh. Astfel, celor renăscuţi, deşi le sînt cunoscute credinţa despre Treime şi întruparea Fiului lui Dumnezeu, patimile, învierea şi înălţarea la ceruri, cuvîntul despre renaştere şi judecată -pentru care mulţi n-au pregetat a suferi şi moaiie- totuşi, nu este necesar, ci mai ales le este imposibil tuturor de a şti şi aceea că Sfîntul Duh le arată numai celor exercitaţi întru înţelepciune şi sfinţenie" -Pavăza Ort. Decr. XVIII, întreb 2.
1752. -" Care sînt cărţile numite Sfînta'Scriptură? R. Urmând canonul bisericii soborniceşti, numim Sfînta Scriptură toate acele cărţi pe care Ciril le numără, adunîndu-lc după sinodul din Laodiceea r>o, şi pe lîngă acestea, acelea care în chip neînţelegător şi nepriceput sau din rea voinţă, le-a numii în chip simplist şi nedefinit apocrife, adică Tobie, Iudit, din Ester afară de cele zece capitole încă şase, din Ezdra încă o carte, Banih, Cîntarea celor trei tineri, cuprinsă în capitolul al treilea din Daniel, Istoria Suzanei, Istoria Balaurului sau a lui Bel, înţelepciunea lui Solomon, înţelepciunea lui Sirah şi cele trei cărţi ale Macabeilor, Căci noi credem că alături de alte cărţi autentice ale Sfintei Scripturi şi acestea sînt părţi autentice ale Sf. Scripturi, căci biserica cea sobornicească ne-a predat atît Dumnezeieştile şi sfintele evanghelii, cît şi celelalte ca fiind părţi adevărate ale Scripturii şi că acestea (necanonice) sînt fără îndoială părţi autentice ale Scripturii şi tăgăduirea acestora înseamnă refuzarea acelora. Dacă însă cumva se pare că nu întotdeauna au fost numărate toate de toţi, cu toate acestea şi aceste cărţi necanonice sînt numărate de sinoade şi de foarte mulţi teologi, din cei mai vechi şi cei mai vestiţi ai bisericii soborniceşti şi sînt socotite că fac paite din întreaga Scriptură(după Apost. 85; Grigore Teologul I) pe acestea toate le considerăm şi noi cărţi canonice şi le recunoaştem drept Sfînta Scriptură". -Pavăza Ort. Decr. VIII. întreb. 3.
H53.-"Cărţile Testamentului Vechi care trebuie să se citească sînt: 1. Facerea lumii; 2. Eşirea din Egipt; 3. Leviticonul; 4. Numerii; S.A doua lege; 6. Iisus Navi; 7. Judecătorii şi Rut; 8. Ester; 9. Ale împăraţilor întîia . şi a doua; 10. Ale împăraţilor a treia şi a patra; 11. Paralipomena întîia şi a doua; 12. Ezdra întîia şi a doua; 13. Cartea psalmilor 150; 14. Pildele lui Solomon; 15. Eclesiastul; 16. Cîntarea cîntărilor; 17. Iov, 18. Cei doisprezece prooroci; 19. Isaia; 20. Ieremia şi Bamh; Plîngerile şi epistolele; 21. Iezechiel; 22. Daniel. Iar ale Testamentului Nou acestea: Patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca, Ioan: Faptele Apostolilor,- şapte epistole catolice, a lui Iacov una, a lui Petru două, a lui Ioan trei, a lui Iuda una; paisprezece epistole ale lui Pavel: către Romani una, către Coiinleni două, către Galateni una, către Efeseni una, către Filipeni wia, către Coloseni iuta, către Tesaloniceni două, către Evrei una, către Tit una, şi Către! Filimon Wia" (Apocalipsa).-Laod. 60.
1154.-"Dar cel ce rămîne numai la litera Scripturii, are ca singură stăpînitoare peste fire simţirea (percepţia) prin care se manifestă acţiunea sufletului faţă de trup. Căci litera, dacă nu este înţeleasă duhovniceşte, e mărginită în conţinutul ei de simţire, care nu îngăduie să străbată înţelesul celor scrise pînă la minte. Iar dacă litera se adresează numai simţirii, lot cel ce primeşte litera în chip iudaic numai ca istorie, trăieşte după trup, suponînd în flecare zi, prin aplicarea voiei moartea păcatului, din pricina simţirii celor vii neputînd să omoare cu duhul faptele trupului, ca să trăiască viaţa cea fericită în Duh, "Căci de vieţuiţi după trup, veţi muri" zice dumnezeiescul apostol, "iar de omorîţi cu duhul faptele trupului, veţi trăi" (Rom. 8,13). Drept aceea, aprinzînd făclia, adică raţiunea care aduce lumina cunoştinţei prin contemplaţie şi fapte, să nu o punem sub obroc, ca să nu fim osîndiţi, ca unii ce mărginim la literă puterea necuprinsă de minte a înţelepciunii, ci în sfeşnic, adică în Sfîntă Biserică, pe culmea contemplaţiei' adevărate, ca să răspîndească asupra tuturor lumina dumnezeieştilor dogme". -Piioc HI, p. 267.
1735. Clericii şi orice creştin au datoria să citească Sfînta Scriptură sub îndrumarea bisericii, adică a scrierilor păstorilor ei care au tîlcuit şi tîlcuiesc Scriptura, ca să nu înţeleagă ceva greşit (Deut. 31,9-13; Iosua 8, 34-35; I Regi 23, 2; Neocez. 8,1-10; Iez. 35,1-3, 34, 2; Ier. 23, i; I Cor. 6,16). "Dacă vei citi Scriptura te întăreşte mult în credinţă şi te vei uni mai strins cu Hristos al cărui trup şi membru eşti ".-Const. Ap. I, 6; V. Dogmele).
136.-"Dacă cineva cărţile necinstitorilor de Dumnezeu cele cu titluri false (apocrife) le-ar răspîndi în biserică ca sfinte, spre vătămarea poporului şi a clendui acela să se caterisească".-Apost. 60.
Y12H.-"Istoriile mucenicilor (Vieţile sfinţilor) cele plăsmuite fals de către vrăjmaşii adevărului, cu scopul de a necinsti pe mucenicii lui Hristos şi să ducă la necredinţă pe cei ce le citesc, hotărîm să nu se folosească în biserică ci să se ardă, iar cei ce le susţin ca adevărate, să fie daţi anatemii".-l ec. 63.
1734.-"Cărţile Vechiului şi Noului Testament şi ale sfinţilor propovăduitori, nimănui nu este îngăduit a le strica, sau a le sfirteca, sau a le da spre nimicire librarilor sau anticarilor, afară de cazul cînd s-au stricat de tot de vechime şi de molii sau au putrezit. Cel ce va face acest lucru să fie afurisit pe un an. Asemenea să fie afurisit şi cel ce le cumpără (pentru cîştig mîrşav), sau ar voi să le distrugă (din duşmănie), fără a le păstra pentru folosul său sau al altuia". VI ec. 68.
1735. -"Ţoale scrierile mincinoase, socotite ca nişte jucării copilăreşti şi jocuri nebuneşti, care s-au scris contra sfintelor icoane, trebuie să se depuie la episcopia Constantinopului spre a se depozita împreună cu celelalte cărţi eretice. Dacă cineva le va ascunde, (apărînd erezia din ele) fie episcop, fie prezbiter, fie diacon, să se caterisească, iar de va fi laic sau monah să se afurisească". -Vil de cărţi apocrife) cărţile care se numesc bronlologia (despre trăznete) şi seiincromia (despre lună) şi calandologia (despre ghicirea viitorului) fiindcă toate sînt necurate". -SI". Nichifor 4(1.
1747. -"Nu se cuvine a primi ca bune Apocalipsul lui Esra şi Zosirnu (fiind apocrife, scrise de eretici) şi cele două cărţi ale Sf. Gheorghe şi ale Sf. Mucenici Chiric şi lulita, nici cartea lui Diadoch (altele nu cele de azi) fiindcă sînt lepădate şi neprimite de biserică", -si. Nichifor4i.
1748.- "...Găsim scăpare la evanghelie că la trupul lui Hristos şi la apostoli ca la preoţimea bisericii. Insă iubim şi pe prooroci căci ei au vestit evanghelia, au nădăjduit şi au aşteptat pe Iisus întm carele au crezut şi s-au mîntuit, fiind în unire cu Iisus Hristos, sfinţi vrednici de iubit şi admirat, mărturisiţi mai tîrziu de Iisus Hristos şi număraţi împreună cu sfinţii din evanghelia nădejdii tuturor" -sf. Ignatie lip. C. Filad. 5.
1749. -"Încă credem că dumnezeiasca Scriptură este de Dumnezeu dată (Theditacton) şi pentm aceasta fără îndoială, datori sîntem să credem în eu şi nu în alt chip, ci aşa precum biserica sobornicească a interpretat-o şi p/vdat-o. Căci toată nemşinarea ereticilor primeşte dumnezeiasca Scriptură, dar o falsifică, fotosindu-se de metafore şi de echivociiri şi de sofismele
înţelepciunii omeneşti, împreunînd ceea ce nu este de împreunat şi jucîndu-se cu lucruri nepotrivite pentru joc. De altfel, dacă ar putea să aibă zilnic altă părere asupra Sfintei Scripturi, n-ar mai f biserica cea sobornicească prin hanii lui Hristos, biserica pînă azi, avînd o unică
convingere despre credinţă şi crezînd întotdeauna în acelaşi fel şi neschimbat; ci s-ar fărimiţa în nenumărate părţi, şi ar cădea în erezii, şi n-ar muifi biserică sfîntă, stîlpi şi întărirea adevărului (l-:ic&. 2,27). ci ceea ce este blasfemie, de imaginat şi nelegiuire de gîndit căci atari lucruri le vestesc dînşii - biserica celor înrăutăţiţi, după cum se pare că este, fără îndoială, cea a ereticilor mai ales cea a Calvinilor, care (nu se ruşinează a se învăţa (le Ia biserică şi apoi de a se lepăda de
ea cu răutate). De aceea credem că şi mărturia bisericii soborniceşti nu valorează mai puţin decît aceea pe care o posedă dumnezeiasca Scriptură. Fiindcă unul şi acelaşi Duh Sfint este ajutorul amîndonira, este acelaşi lucru să ne instniim deopotrivă şi de către Scriptură şi de către biserica cea sobornicească. Apoi este firesc ca orice om vorbind numai după mintea sa, să amăgească pe alţii şi să fie amăgit, pe cînd Biserica cea Sobornicească care niciodată n-a vorbit şi nu vorbeşte de la sine, ci din Duhul lui Dumnezeu (care şi pe învăţător îl îmbogăţeşte) neîntrerupt în veci este în deobşte cu neputinţă să greşească, nici peste tot să amăgească, nici să fie amăgită, ci este biserica asemenea cu dumnezeiasca Scriptură, nerătăcită şi totdeauna avînd aceeaşi autoritate". -Pavăza Ort. Dccr. II.
1750. -" Dacă Sfîntă Scriptură trebuie să se citească în general de toţi creştinii? R. Nu. Ştim că toată Scriptura este insuflulă (inspirată) de Dumnezeu, şi folositoare şi că aduce cu sine o astfel de necesitate, încît fără de ea este imposibil de a fi cumva bine credincios. Cu toate acestea, nu trebuie citită aceasta de toţi, ci numai de aceea care se cufundă în adîncimile spiritului şi care ştiu în ce chip se cercetează Sfînta Scriptură, şi se învaţă, şi peste tot se citeşte. Pentru aceea care sînt neexercilaţi, sau care primesc învăţăturile Scripturii fără discernămînt, sau numai după literă, sau după oarecare alt chip străin de evlavie, - Biserica cea sobornicească, după ce a cunoscut din experienţă paguba, învaţă că citirea nu le este îngăduită. De aceea oricărui om evlavios, îi este permis a asculta Scripturile, ca să creadă cu inima spre dreptate şi să mărturisească cu gura spre mîntuire (Rom. 10, 10); iar a citi unele părţi ale Scripturii şi mai ales ale Testamentului Vechi se interzice pentru amintitele pricini, şi altele asemenea acestora. Şi este la fel a porunci celor neexercilaţi a nu cili toată Scriptura, precum copiilor a le impune să nu se atingă de hrană tare". Pavăza Ort. xvm.
întreb. 1.
1751. -"1. Dacă este înţeleasă Sfînta Scriptură de toţi creştinii care o citesc'/ R: Dacă ar fi lămurită Sfînta Scriptură pentm creştinii care o citesc, n-ar îndemna Domnul pe toţi creştinii ce doresc a afla mîntuire, a o cerceta (Ioan 5, 39) şi în deşert ar fi zis Pavel (I Cor 12. 28) că harisma (harul special) învăţăturii este pusă în Biserică de Dumnezeu. Şi nici Petru (II Petru 3, ld) n-ar fi zis despre epistolele lui Pavel că sînt greu de înţeles. Deci, este evident că Scriptura are multă profunzime şi măreţie de idei şi că are trebuinţă de bărbaţi de ştiinţă şi dumnezeieşti, spre cercetare, înţelegere adevărată, cunoştinţă dreaptă şi în conformitate cu toată Scriptura şi cu autorul şi Sfîntul Duh. Astfel, celor renăscuţi, deşi le sînt cunoscute credinţa despre Treime şi întruparea Fiului lui Dumnezeu, patimile, învierea şi înălţarea la ceruri, cuvîntul despre renaştere şi judecată -pentru care mulţi n-au pregetat a suferi şi moaiie- totuşi, nu este necesar, ci mai ales le este imposibil tuturor de a şti şi aceea că Sfîntul Duh le arată numai celor exercitaţi întru înţelepciune şi sfinţenie" -Pavăza Ort. Decr. XVIII, întreb 2.
1752. -" Care sînt cărţile numite Sfînta'Scriptură? R. Urmând canonul bisericii soborniceşti, numim Sfînta Scriptură toate acele cărţi pe care Ciril le numără, adunîndu-lc după sinodul din Laodiceea r>o, şi pe lîngă acestea, acelea care în chip neînţelegător şi nepriceput sau din rea voinţă, le-a numii în chip simplist şi nedefinit apocrife, adică Tobie, Iudit, din Ester afară de cele zece capitole încă şase, din Ezdra încă o carte, Banih, Cîntarea celor trei tineri, cuprinsă în capitolul al treilea din Daniel, Istoria Suzanei, Istoria Balaurului sau a lui Bel, înţelepciunea lui Solomon, înţelepciunea lui Sirah şi cele trei cărţi ale Macabeilor, Căci noi credem că alături de alte cărţi autentice ale Sfintei Scripturi şi acestea sînt părţi autentice ale Sf. Scripturi, căci biserica cea sobornicească ne-a predat atît Dumnezeieştile şi sfintele evanghelii, cît şi celelalte ca fiind părţi adevărate ale Scripturii şi că acestea (necanonice) sînt fără îndoială părţi autentice ale Scripturii şi tăgăduirea acestora înseamnă refuzarea acelora. Dacă însă cumva se pare că nu întotdeauna au fost numărate toate de toţi, cu toate acestea şi aceste cărţi necanonice sînt numărate de sinoade şi de foarte mulţi teologi, din cei mai vechi şi cei mai vestiţi ai bisericii soborniceşti şi sînt socotite că fac paite din întreaga Scriptură(după Apost. 85; Grigore Teologul I) pe acestea toate le considerăm şi noi cărţi canonice şi le recunoaştem drept Sfînta Scriptură". -Pavăza Ort. Decr. VIII. întreb. 3.
H53.-"Cărţile Testamentului Vechi care trebuie să se citească sînt: 1. Facerea lumii; 2. Eşirea din Egipt; 3. Leviticonul; 4. Numerii; S.A doua lege; 6. Iisus Navi; 7. Judecătorii şi Rut; 8. Ester; 9. Ale împăraţilor întîia . şi a doua; 10. Ale împăraţilor a treia şi a patra; 11. Paralipomena întîia şi a doua; 12. Ezdra întîia şi a doua; 13. Cartea psalmilor 150; 14. Pildele lui Solomon; 15. Eclesiastul; 16. Cîntarea cîntărilor; 17. Iov, 18. Cei doisprezece prooroci; 19. Isaia; 20. Ieremia şi Bamh; Plîngerile şi epistolele; 21. Iezechiel; 22. Daniel. Iar ale Testamentului Nou acestea: Patru Evanghelii: Matei, Marcu, Luca, Ioan: Faptele Apostolilor,- şapte epistole catolice, a lui Iacov una, a lui Petru două, a lui Ioan trei, a lui Iuda una; paisprezece epistole ale lui Pavel: către Romani una, către Coiinleni două, către Galateni una, către Efeseni una, către Filipeni wia, către Coloseni iuta, către Tesaloniceni două, către Evrei una, către Tit una, şi Către! Filimon Wia" (Apocalipsa).-Laod. 60.
1154.-"Dar cel ce rămîne numai la litera Scripturii, are ca singură stăpînitoare peste fire simţirea (percepţia) prin care se manifestă acţiunea sufletului faţă de trup. Căci litera, dacă nu este înţeleasă duhovniceşte, e mărginită în conţinutul ei de simţire, care nu îngăduie să străbată înţelesul celor scrise pînă la minte. Iar dacă litera se adresează numai simţirii, lot cel ce primeşte litera în chip iudaic numai ca istorie, trăieşte după trup, suponînd în flecare zi, prin aplicarea voiei moartea păcatului, din pricina simţirii celor vii neputînd să omoare cu duhul faptele trupului, ca să trăiască viaţa cea fericită în Duh, "Căci de vieţuiţi după trup, veţi muri" zice dumnezeiescul apostol, "iar de omorîţi cu duhul faptele trupului, veţi trăi" (Rom. 8,13). Drept aceea, aprinzînd făclia, adică raţiunea care aduce lumina cunoştinţei prin contemplaţie şi fapte, să nu o punem sub obroc, ca să nu fim osîndiţi, ca unii ce mărginim la literă puterea necuprinsă de minte a înţelepciunii, ci în sfeşnic, adică în Sfîntă Biserică, pe culmea contemplaţiei' adevărate, ca să răspîndească asupra tuturor lumina dumnezeieştilor dogme". -Piioc HI, p. 267.
(Ieromonah Nicodim Sachelarie) despre Sfînta Scriptură, "Pravila Duhovnicească"Ediţia a lll-a
Editata de Parohia Valea Plopului Jud. Prahova 1999.
sursa: www.dictionarortodox.blogspot.com
Editata de Parohia Valea Plopului Jud. Prahova 1999.
sursa: www.dictionarortodox.blogspot.com
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu